Teoria a pornit de la intrebarea chinuitoare pentru multi, si anume, cum de permite Dumnezeu ca o fetita de doi ani sa fie calcata pe cap de o cisterna? Va ajunge ea in rai sau nu? Care este principiul de selectie? Inca nu a apucat sa aiba ocazia sa fie rea sau buna sau sa-l cunoasca pe Dumnezeu. De-a lungul timpului am incercat sa-i gasesc zcuze, sa inventez motive, sa construiesc o teorie care sa raspunda la aceasta intrebare si in acelasi timp sa ramana in picioare aspectul divin, puritatea, inocenta unui creator. Am eliminat din multitudinea de ipoteze care il descriau pe Dumnezeu pe cele care nu raspundeau si la aceasta intrebare, oricat de atragatoare erau.

Teoria nu raspunde intrebarii daca exista sau nu Dumnezeu, tocmai asta este de fapt esenta in aceasta teorie, cum ca nu stii.

ideea ar fi ca de fapt toti oamenii sunt agnostici in realitate. Cum ca credinciosii si ateii doar cred, ei nu stiu cu adevarat. Teoria se concentreaza pe credinciosi deoarece e mai usor de urmarit, dar cred ca se aplica la fel si ateilor.

Oricat ai fi de credincios macar tot ai o singura indoiala. Aici apare inca o problema pe care teoria trebuie sa o rezolve. Ce se intampla cu cei care stiu sigur ca exista Dumnezeu. In mod normal ei fiind credinciosi 100% ar trebui sa nu aiba nici un motiv pentru care sa nu mearga direct in rai. Dar se pune intrebarea, ar vrea Dumnezeu sa aiba langa el in rai astfel de persoane? (comparatie: ai vrea ca perechea ta sa te iubeasca din inconstienta in felul ei sau ai vrea sa te iubeasca constient cu adevarat?). Cumva teoria trebuie sa rezolve aceasta problema si atunci solutia ar fi existenta mai multor lumi sau universuri paralele.

Cand pleci din aceasta lume nu mergi direct in rai sau in iad sau in nefiinta. Mergi in urmatoarea. Ideea ar fi ca trebuie sa treci prin toate incercarile existentei: sa mori taiat cu drujba, sa iubesti, sa ucizi cu bestialitate, sa fii apicultor, sa cazi de pe bloc, sa te lupti cu King Kong, sa zbori, sa te lupti cu o invazie extraterestra, sa fi credincios, sa fi ateu, sa mori intr-un milion de feluri cat mai groaznice sau cat mai pasnice, sa iubesti intr-un milion de feluri, sa gusti milioane de feluri de mancare, sa fi soldat, sa fi capitan sa fi general. Ideea e sa treci prin toate experientele posibile pentru ca doar asa poti sa ajungi la un nivel superior de constiinta. Ori asta e clar ca nu poti sa realizezi intr-o singura viata. Daca in viata asta ai fost calcat pe cap de o cisterna, nici o problema, se adauga la experienta de viata, nimic nu se pierde intr-un final, iar in urmatoarea ai sansa la o familie.

Deci daca in viata asta esti credincios si nu ai nici o indoiala in privinta existentei lui Dumnezeu, vietile urmatoare au grija sa te faca sa devii mai constient. Ce inseamna asta? Aici intervine a treia problema. Teoria presupune ca Dumnezeu a lasat special in asa fel lumea incat nici o tehnologie si nici o putere a mintii sa nu poata sa deduca cu mintea sau cu sufletul daca exista 100%. Intotdeauna va exista o indoiala. Poti sa rationezi, poti sa-ti asculti inima si astfel sa aduci dovezi existentei, dar nu vei putea stii niciodata in veci 100% daca exista sau nu Dumnezeu.

De aici se intrezareste o mica capcana. Dupa cum spuneam dupa ce treci prin mai multe vieti devii din ce in ce mai constient. Si faptul ca oricat de constient (inteligent mintal sau emotional) ai fi nu poti sa deduci 100% existenta lui Dumnezeu.

Intr-un final, dupa ce ai trecut prin destule vieti, ajungi in ultima. Cat inseamna "destule" depinde de fiecare in parte, dar in orice caz, daca trebuie sa treci printr-un milion de vieti atunci asa se va intampla, lumea este astfel construita incat ca un automatism, la trecere SE va stii daca ai atins nivelul maxim de constiinta. Cand atingi maximul se trece in ultima existenta (viata, lume). Aici se intinde din nou o capcana. In ultima lume vei avea:
- viata infinita, vei fi nemuritor fizic
- spatiu infinit, poti sa mergi fizic la infinit
- materie infinita, poti sa construiesti o infinitate de imperii intr-un spatiu infinit traind o vesnicie
- energie infinita, vei avea energie infinita pentru a le construi si a strabate infinitatea universului.
O data cu imperiile vin si familia, iubirile, avutiile, prietenii, aventurile, vanatoarea de dinozauri si tot felul de alieni, tot ce va putea fantezia sa-ti imagineze vei putea sa traiesti.

De ce este asta o capcana? Suna atat de bine. Pai sa nu uitam deci un lucru foarte important. Esti maxim de constient si inteligent mintal si emotional. Asta inseamna ca vei fi scepticul perfect, agnosticul total. Pentru ca de acum nu mai ai cum sa crezi fara sa cercetezi. Dar stai, parca spuneam ca Dumnezeu asa a lasat lumea incat nici o minte luminata nu poate sa discearna daca el exista sigur sigur sau nu. Si ce inseamna asta, de ce este important? Ei, pentru ca timp de o eternitate de acuma te va macina o intrebare: exista sau nu Dumnezeu? Infintatea asta pe care o traiesc, da.., infinit de generoasa, oare este ea o infinitate lumeasca, limitata? Oare rama care se misca intr-un plan, care este infinit pentru ea, este tot ce se poate? Stie ea ca poate exista o viata 3d, o infinitate mai mare si mai complexa?

Deci problema unui om in lumea terminus este urmatoarea: sa traiasca intr-o infinitate limitata sau.. sau sa incerce sa vada daca nu cumva exista infinitatea adevarata. Ce inseamna aceasta incercare? Sinucidere. Bine nu aia blamata de biserica. Asta este sinucidere pe invers. Aia blamata este ca sa denunti viata cum ca nu e ok. Asta pe invers o faci cu parere de rau ca trebuie sa renunti.

Deci un om in ultima etapa va trebui sa se decida daca sa traiasca vesnicia telurica sau sa faca trecerea. Aici intervine din nou faptul ca de acuma esti total constient. Ori tu daca esti total constient cum ca nu stii 100% daca exista Dumnezeu atunci ai o problema mare pentru ca stii foarte bine si clar ca daca faci trecerea nu e sigur ca si ajungi undeva. Probabil pur si simplu nu mai existi. Si nu mai este cale de intoarcere. Ai dat cu piciorul la o infinitate, chiar si asa cum e ea, telurica, dar totusi o infinitate. Pe de alta parte din nou ai o problema, ca daca nu faci trecerea, si ar exista dincolo o infinitate adevarata, atunci infinitatea asta lumeasca e fix pix, iar tu constient fiind o simti pana in maduva oaselor, e un sentiment care nu iti da pace. Deci? Tu ce ai face, cel care citesti? Ce decizie ai lua daca ai ajunge in acel punct?

De ce ar fi toata strategia asta importanta pentru un Dumnezeu. Pentru a explica trebuie sa continui acea comparatie de mai sus.

Sa ne imaginam un orasel cu cateva zeci de mii de locuitori, iar tu esti un tip foarte bine, aratos. In acel orasel ai cateva neveste iubarete si pe care le iubesti, si alte cateva sute de amante, gagici, tipe si alte forme de iubire si amor si etc. Totul este bine, pentru tine, esti tanar, ai scula mare, te simti nemuritor si oarecum implinit. Dar. Parca totusi ceva lipseste, ceva simti ca nu ar fi complet, parca simti un gol in suflet dar nu stii exact de ce. Si intr-o zi, primesti un plic, in plic o scrisoare, pe scrisoare sta scrisa o adresa. Mergi la acea adresa, acolo este o casa, intri in casa, ajungi in fata unei usi, in spatele usii o camera. In camera se alfa un scaun. Dar tu inca nu ai intrat. Si citesti scrisoarea in fata usii.

In scrisoare zice asa: in spatele acestei usi se afla iubirea vietii tale, cea care te va implini total. Cu ea nu vei mai avea nevoie de altele, si nu vei mai simti nevoia altei iubiri niciodata. Cu ea te vei simti implinit. Cu ea vei cunoaste NIRVANA. DAR. Este posibil sa pasesti in camera si scaunul sa fie gol. Daca se intampla acest lucru, nu te mai poti intoarce la iubirile tale. Viata ta sexuala si amoroasa se va termina. Pentru totdeauna. Ce faci? Ce alegi? Iubirea limitata pe care o ai in orasel, sau risti sa pierzi totul pentru sansa de a avea iubirea adevarata?

De ce este asta important pentru EA? Pai gandeste-te bine, din perspectiva ei. Tu esti acea femeie. Esti intr-o camera, stai pe un scaun. La tine in casa paseste un domn, se propteste in fata usii si citeste scrisoarea. Pai de aici se intampla urmatorul fenomen. DACA. Daca el paseste in camera, cu riscul acela imens de a pierde totul, pai ce fel de om a intrat?? Acel om care ar renunta la orice pentru tine. Dar nu oricum. Aici este esenta intregii teorii. Pentru ca multi ar renunta la tot ce au pentru o iubire adevarata. DAR NU TOTI AR FACE PASUL CU RISCUL DE A PIERDE TOTUL. Pai doar el si numai el ar putea sa-ti ofere iubirea suprema care sa-ti umple golul.

Revenind la Dumnezeu. Sa ne imaginam pentru o secunda ca suntem EL si ca stam pe "tron" in rai in asteptare. Privind din acest unghi, din perspectiva lui. El sta cuminte si rabdator, isi vede de treaba lui, nu are HR care sa se ocupe cu angajarile. Lumea creata de el face toata treaba. Sa nu uitam ca este arhitectul suprem. Deci el sta linistit in treaba lui si un om paseste in rai. Se pune intrebarea, ce fel de om a pasit in rai? Acel om, acea persoana a facut gestul suprem, a renuntat la tot cu riscul de a trece in nimic, de a disparea cu totul. Si nu este un nebun, deoarece nebunia s-a curatat in lumile prin care a trecut. El este acum perfect constient. Si daca ar fi facut pasul intr-un moment de nebunie, ar fi trecut in alta lume terminus deoarece ar fi fost considerat inconstient.

Unde am vrut sa ajung este ca Dumnezeu a creat o arhitectura care singura face ca in rai sa ajunga oameni care sunt trecuti prin toate incercarile posibile, care au atins un nivel maxim de constiinta, inteligenta mintala si emotionala si care au renuntat la infinitul limitat pentru infinitul adevarat cu riscul de a pierde totul, cu riscul de a muri pe bune, in deplinatatea facultatilor mintale. Daca acel om apuca sa intre in rai atunci el este deja alegerea buna, candidatul ideal, este ce trebuie pentru Dumnezeu.

The end.